Un ecou apare atunci când o undă sonoră se reflectă înapoi spre sursa sa după ce a lovit o suprafață tare. Deși suprafața poate absorbi o parte din sunet, sunetul rămas care nu este absorbit continuă să se miște, ecourile, prin ridicarea obiectelor din jur până când sunetul este complet absorbit sau disipat.
Termenul "întârziere de timp" se referă la timpul necesar ca urechea umană să audă undă sonoră care se întoarce; se poate calcula prin împărțirea distanței suplimentare la viteza sunetului, care este o constantă de 1.125 picioare pe secundă. Un ecou care se întoarce la ureche în 0,1 secunde sau mai puțin este denumit reverberație, audibilă în sălile de muzică.
Deoarece urechea umană nu poate percepe o întârziere mai mică de 0,067 secunde, reverberația sună, de fapt, ca un sunet continuu, mai degrabă decât sunetele separate care formează un ecou. De exemplu, o undă sonoră care reflectă o suprafață de sub 55 de metri distanță se întoarce suficient de repede pentru a suna ca o singură undă sonoră la urechea umană. Dimpotrivă, o suprafață de peste 56 de metri distanță asigură o distanță suficientă încât urechea umană să perceapă decalajul dintre undele sonore originale și undele sonore reflectante.
