Sunetul călătorește în valuri care au lovit urechea externă și apoi timpanul, cauzând vibrații. Din timpan, vibrațiile devin unde de presiune în urechea interioară. Valurile sunt transformate în semnale electrice, care se deplasează la nivelul creierului pentru procesare.
Canalul auditiv extern și pinna, părțile esențiale ale urechii interioare, colectează undele de sunet și le trimit la timpan. Odată ce timpanul începe să vibreze, vibrația se deplasează către etrier, care este un os mic în mijlocul urechii. Etrierul exercită o presiune asupra ferestrei ovale a urechii, producând valuri în interiorul cohleei, un organ mic în ureche, în formă de melc.
Cochilia separă valurile de diferitele frecvențe, ceea ce este important pentru diferențierea sunetelor din creier. Acest lucru permite oamenilor să audă și să diguleze mai multe lucruri simultan. Cochlea conține o membrană bazilară cu celule de păr, iar celulele de păr diferite manipulează sunete la frecvențe diferite, transformând vibrațiile în semnale electrice. Semnalele încep să agite 30.000 de fibre din interiorul nervului auditiv, fiecare capturând informații despre o frecvență unică. Nervul auditiv poartă aceste semnale către tulpina creierului și apoi către cortexul auditiv, unde creierul efectuează procesarea finală.
