Colecția virtuală a Colegiului Elmhurst explică faptul că ploaia acidă mărește considerabil rata de coroziune pe clădirile din marmură, gresie și calcar. Dioxidul de sulf și apa formează acid sulfuric, și trioxid de sulf și apă creează acid sulfuric, care reacționează cu calcarul într-o reacție de neutralizare. Calcarul se dizolvă și se sfărâmă, deoarece sulfatul de calciu este solubil în apă.
Ploaia acide afectează în principal piatra prin dizolvare și alterare, potrivit site-ului Web Surveillance Geologic din S.U.A. Calcitele se dizolvă atunci când acizii sulfuroși, sulfurici și azotați din aerul poluat reacționează cu calcitul găsit în calcar și marmură. Zonele expuse ale clădirilor prezintă adesea suprafețe zdrobite, pierderea detaliilor sculptate și îndepărtarea materialelor datorate ploii acide. Părțile protejate de pe clădirile de marmură și calcar, de asemenea, dezvăluie cruste întunecate care s-au desprins în unele zone, arătând o piatră care se prăbușește sub ele. Crusta neagra constă din gips, care este un mineral creat din reacția dintre acidul sulfuric, calcit și apă.
Ghipsul este solubil în apă și rămâne numai pe suprafețe protejate care nu sunt expuse direct la ploaie, elaborează Studiul geologic al SUA. Crusta apare negru, deoarece cristalele din rețelele de gips formează particule de murdărie și poluanți. Structurile întunecate dezvăluie piatra care se sfărâmă când se îndepărtează în unele zone ale unei clădiri.
