Codul Iustinian a făcut legea pentru cei care trăiesc în Imperiul Bizantin mai simplu și mai accesibil. Prin eliminarea legilor contradictorii și depășite, oamenii au putut trăi cu o mai mică ambiguitate. În plus, procesul de codificare a legii a devenit o metodă de compilare pe care guvernele o mai folosesc astăzi.
Înainte de mandatul lui Iustinian de a compila legea într-un singur organism, legile erau disparate. Mulți erau depășiți. Acest lucru a creat confuzie în cadrul imperiului cu privire la chestiuni precum procesele guvernamentale, contractele, măsurile punitive, acordurile civile și acordurile de afaceri. Instanțele nu au reușit să aplice în mod adecvat legi, deoarece aveau o legislație de sute de ani în care să lucreze și totul era dezorganizat.
Din acest motiv, Justinian a avut ministrul său juridic Tribonius direcționarea sorții și compilarea tuturor legilor romane existente la vremea respectivă. Proiectul imens a dus la organizarea unui cod juridic format din Codex (legi preexistente), Digest (un rezumat al legii comune și ghid pentru judecători) și Institutele (un ghid de studiu conceptual). În cadrul noului sistem standardizat, legea bizantină funcționa cu un nivel fără precedent de uniformitate. Judecătorii au reușit să se pronunțe cu mai multă precizie și claritate.
Codul Justinian a fost o inovație revoluționară legală care a inspirat numeroase țări, inclusiv Statele Unite.
