Virușii care conțin ARN ca informație genetică se numesc virusuri ARN, iar din această familie, hepatita C este un prim exemplu. Virușii ARN au forme similare și au funcții similare cu alte tipuri de virusuri, dar stochează informațiile critice de reproducere în componentele ARN. În schimb, majoritatea virușilor conțin informații genetice esențiale în moleculele ADN.
Virusul hepatitei C și al altor virusuri ARN au cicluri de viață similare cu cele ale altor virusuri. Ei se atașează la celulele gazdă ale victimelor și apoi intră în corpurile lor prin penetrare. Aceasta permite virusurilor ARN și ADN să reproducă materialul genetic și să creeze straturi protectoare sau capside, înainte de a ieși prin pereții celulelor.
Cu toate acestea, virusurile ARN sunt în general mai lungi decât virușii ADN și țintesc sistemele imunitare. Moleculele ARN sunt, în general, mult mai puțin stabile și imprevizibile decât moleculele ADN. Acest lucru le conferă o calitate mutagenă, care le permite să se reproducă mai rapid și să evolueze mai rapid decât moleculele ADN.Natura continuă în schimbare a componentelor ARN face dificilă, dacă nu chiar imposibilă, ca organismele infectate să dezvolte imunitate la virus. Potrivit Dartmouth College, există două tipuri de virusuri ARN. O varietate de virusuri au componente senzoriale de ARN ca material genetic, în timp ce celălalt soi conține fire antisens care se împerechează cu contrariile. Hepatita C se clasifică ca un virus ARN senzorial.
