Cel mai mare factor de accelerare a speciației este izolarea geografică a populațiilor. Atunci când o singură specie este divizată în două sau mai multe grupuri, astfel încât membrii unui grup să nu se poată reproduce cu alții, evoluează independent și în cele din urmă devine o specie distinctă.
În timp ce se consideră că izolarea geografică se află în spatele celor mai multe specii, există circumstanțe în care apar specii noi de la o populație fără distanțe lungi sau alte diviziuni fizice între membri. În acest caz, se crede că o parte a populației își schimbă obiceiurile, cum ar fi un parazit care începe să atace o nouă gazdă, iar această diviziune în comportament duce la speciație.
