Starea unei povestiri este atmosfera generală a povestirii sau sentimentul pe care îi oferă cititorilor. Autorul folosește o varietate de dispozitive pentru a determina audiența să simtă anumite emoții în timp ce citește povestea. Aceste emoții stabilesc starea de spirit literară.
Printre dispozitivele care stabilesc starea literară se numără tema povestirii, tonul pe care scriitorul îl are despre subiectul său, setarea povestirii și chiar alegerea cuvântului. Setarea povestirii este adesea cel mai ușor dispozitiv literar de identificare și una dintre cele mai puternice influențe asupra dispoziției. Setarea este ora și locul unde apare o poveste. Când un eveniment se întâmplă noaptea sau într-o zi ploioasă, starea de spirit este imediat mai sumbră decât dacă povestea are loc într-o zi însorită. Locul afectează și starea de spirit. De exemplu, zonele abandonate evocă un sentiment de singurătate sau, poate, teama. În general, autorul ia un anumit ton despre subiectul său. Uneori este simpatic, dar alteori este dezaprobatoare sau sarcastic. Tonul scriitorului influențează în mod natural modul în care cititorul simte. Tema povestirii și mesajul său subiectiv evoca, de asemenea, anumite emoții în cadrul cititorului, iar alegerea scriitorului are un mare impact asupra mesajului subliminal al povestirii. De exemplu, "clangingul" unui clopot stabilește o dispoziție diferită de "clopotul" unui clopot.
