ADN-ul și ARN-ul sunt polimeri ai acidului nucleic. Acidul nucleic este o macromolecule care servește drept legătura pentru aceste două substanțe genetice. Este o bază a vieții organice.
Acidul nucleic este legarea utilizată în generarea de material genetic. Se găsește atât în acidul deoxiribonucleic, cât și în cel al acidului ribonucleic, cele două substanțe folosite pentru a crea viață și a forma celule noi. Acest material ajută la transferul, menținerea și recrearea ADN-ului și a ARN-ului, astfel încât să încurajeze sănătatea și viabilitatea în viață a ființelor vii.
Polimerii acidului nucleic sunt identificați de-a lungul lanțului prin caracterul acid al fiecărui grup. Citozina, guanina și adenina sunt prezente atât în ARN cât și în ADN. Uracilul este prezent numai în ARN și este comutat cu timină. Zahărul prezent în aceste lanțuri își dictează identitatea. O moleculă ADN conține deoxiriboză, în timp ce ARN este făcut cu riboză.
Acești acizi variază în mărime de la polimeri mici la cromozomi mari, în funcție de ce sunt responsabile aceste structuri. Acizii nucleici se formează dintr-o serie complexă de zaharuri și fosfați, făcând-o ușor pentru alte particule să se lege cu obiectivele receptorului disponibile. Carbonii din lanț ajută și la crearea mai multă conectivitate și stabilitate în împerecherea.
