Organele efectorice sunt mușchiul neted, mușchiul cardiac și glandele care răspund impulsurilor nervoase din sistemul nervos central fără un gând conștient. Acestea fac parte din sistemul nervos automat sau involuntar, împreună cu receptorii, nervii aferenți și nervii eferenți.
Sistemul digestiv, inima, plămânii și diafragma sunt exemple de organe efectoare. O ființă vie nu trebuie să folosească gândul conștient de a respira, de a digera alimente sau de a-și face bataile inimii. Reflectoarele utilizează de asemenea efectorii. Un arc reflex este răspunsul rapid și involuntar la stimulii specifici, cum ar fi contracția mușchilor scheletici pentru a îndepărta o mână de pe o suprafață fierbinte. Activarea organelor efectoare este un proces relativ complex. Receptorii senzoriali reacționează la un stimul sau la o schimbare a mediului intern sau extern și transformă stimulul într-un semnal electronic. Acest semnal trece printr-un neuron senzorial, care acționează ca un intermediar, punând la o parte diferența dintre receptorii senzoriali care fac parte din sistemul nervos periferic și sistemul nervos central. Neuronul senzorial transmite semnalul către sistemul nervos central, unde este supus procesării. Sistemul nervos central trimite apoi un mesaj, ca un impuls nervos, către neuronii motori corespunzători, care poartă impulsul către organul efector, care în cele din urmă traduce impulsul nervos într-un răspuns sau mișcare.Postări similare
Alte postări interesante
