Grupul experimental de participanți la studiu, denumit și grupul de tratament, este format din acei indivizi care vor primi intervenția și ale căror rezultate vor fi observate, măsurate și comparate cu grupul de control. Spre deosebire de grupul experimental grupului, grupul de control nu va primi nici o intervenție. Atât grupul experimental, cât și cel de control trebuie să aibă o compoziție similară și să se supună acelorași factori externi care să permită studiului să reflecte cel mai realist diferențele dintre intervenție și neintervenție.
În unele studii, grupul de control poate crede că primește o intervenție sau un tratament, dar primesc în schimb un placebo. Un exemplu ar fi un studiu în care atât grupul experimental cât și grupul de control primesc o pilulă considerată a fi un tip nou de droguri, dar grupul de control primește în schimb o pastilă de zahăr sau placebo, care pare a fi identică cu medicamentul efectiv fiind studiat. Folosirea unui placebo ajută la minimizarea posibilității de subiectivă a subiectului, în care membrii grupului experimental sau de control sunt determinați să creadă sau să anticipeze o formă particulară sau preferată de rezultat.Biasul experimentatorului poate juca, de asemenea, un rol în afectarea rezultatelor grupurilor experimentale și de control. Experimentatorul poate spera să obțină un anumit rezultat. Această prejudecată poate să ducă probabil la un experimentator care dă sugestii subtile participanților sau permite membrilor grupului preferat să obțină un timp suplimentar pentru a răspunde la întrebări. Experiența și tendința părtinitoare pot fi minimizate într-un studiu dublu-orb, în care atât experimenterii, cât și toți participanții rămân conștienți de cine primește intervenția și cine primește placebo.
