Un exemplu al efectului Tyndall este modul în care farurile unei mașini nu reușesc să strălucească prin ceață. Farurile nu pot pătrunde în ceață deoarece sunt substanțe coloidale, adică se formează ceață de particule împrăștiate. Când lumina atinge o substanță cu particule împrăștiate, se ciocnește cu particulele, determinând lumina să se împrăștie în mai multe direcții.
Un alt exemplu al efectului Tyndall este modul în care anumiți ochi par să fie albastru. Acest lucru se datorează faptului că stratul tulbure de ochi albaștri conține mai puțin melanină, o substanță care absoarbe lumina. Cu mai puțină melanină, lungimile de undă ale luminii pot trece prin stratul tulbure. Cea mai scurtă lumină reflectă o culoare albastră, deci aceasta este culoarea pe care ochiul pare a fi.
Același efect apare atunci când făina este amestecată cu apă într-un pahar. Atunci când o lumină strălucește pe sticlă, amestecul pare să fie albastru. Acest lucru se datorează faptului că numai cea mai scurtă lumină, care este albastră, poate trece prin amestecul dens. În cele din urmă, efectul Tyndall este o modalitate de a determina dacă o substanță este o soluție adevărată sau coloidală. În general, substanțele coloidale conțin particule mai mari, care împrăștie lumina și împiedică trecerea mai multor lumini de lumină prin substanță.
