Abordarea psihodinamică a psihologiei nu utilizează căile științifice obișnuite de explicație, ci se concentrează asupra gândurilor individului asupra experiențelor, asupra modului în care acestea văd lumea și relațiile lor. Psihologul Sigmund Freud este considerat să fie fondatorul abordării psihodinamice.
Psihodinamica este o alternativă deliberată la psihologia comportamentală. Această abordare a psihologiei se concentrează pe acționarea și focalizarea în cadrul unei persoane individuale, în special a celor din inconștient. Se concentrează, de asemenea, asupra diferitelor structuri ale personalității cuiva. Deși teoriile lui Freud au devenit baza teoriei psihodinamice, teoria a început să includă ideile altor oameni de știință, cum ar fi Jung și Erikson.
Freud și-a construit clinic teoriile pe baza sesiunilor de terapie cu pacienții săi. Sesiunile se bazau, de obicei, în jurul depresiei sau anxietății pacientului. Convingerile comune exprimate în psihologia psihodinamică includ că sentimentele și comportamentele oamenilor sunt profund afectate de gândurile lor inconștiente. Conform acestei teorii, acțiunile și sentimentele oamenilor ca adult se întâmplă din cauza experiențelor care au avut loc în copilărie. Personalitatea unei persoane este formată din trei părți: identitatea, ego-ul și superego-ul. Mintea inconștientă este, de asemenea, constant în conflict cu mintea conștientă și aceasta cauzează anxietate care poate fi rezolvată numai prin mecanisme de apărare.
