Planificarea în situații de urgență pregătește o organizație, un guvern sau o întreprindere să reacționeze în cea mai bună manieră posibilă la o criză sau o urgență neașteptată. Aceasta se bazează pe decizii de gestiune făcute în avans, care vor determina modul în care resursele, comunicațiile și logistica vor fi gestionate atunci când ar putea apărea astfel de circumstanțe. Planificarea în situații de urgență este adesea o parte vitală a politicii unei organizații de gestionare a riscurilor, mai ales atunci când circumstanțe excepționale, chiar dacă este puțin probabil, ar putea aduce rezultate catastrofale.
Planificarea eficientă a situațiilor de urgență poate face o diferență semnificativă în rezultatul unor situații neașteptate care ar putea provoca pierderi financiare sau pierderi de vieți omenești și membre. Multe organizații dispun de politici obligatorii care solicită departamentelor sau diviziilor să mențină un plan de contingență documentat și actualizat în mod regulat. Această documentație descrie nu numai procedurile care trebuie urmate, ci și responsabilitățile specifice legate de situațiile de urgență ale personalului-cheie din cadrul organizației.
În Statele Unite, APE a elaborat formate specifice atât pentru planurile de urgență naționale, cât și pentru cele locale. La nivel mondial, Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună descompune procesul de planificare a situațiilor de urgență în trei componente de bază: determinarea a ceea ce s-ar putea întâmpla, stabilirea în prealabil a ceea ce se poate face și determinarea a ceea ce se poate face înainte pregătit. Ca un exemplu de planificare eficientă a situațiilor de urgență în sectorul de afaceri, compania de servicii financiare Cantor Fitzgerald a pierdut 658 din 690 de angajați din New York City și o parte importantă din facilitățile sale de tranzacționare în atacurile din 11 septembrie, însă, în ciuda pierderii, operațiunile de afaceri într-o singură săptămână.
