Ordinul lui Melchisedec este cea mai timpurie preoție menționată în Biblie, cu Melhisedec ca primul preot menționat pe nume în Sfânta Scriptură. Psalmul 110 al Bibliei Regelui James identifică ordinea lui Melhisedec ca fiind linia prin care regele Davidic al lui Israel este ulterior hirotonit.
Isus Hristos, după înviere, este descris ca un preot pentru totdeauna din ordinul lui Melhisedec, trasând efectiv o linie de la primul preot din istoria biblică la Fiul înviat. Scriitorul din Cartea Evreilor îl deosebește pe Isus ca preot în ordinea lui Melhisedec, deoarece Isus, fără a fi descendentul lui Aaron, nu este calificat pentru preoția evreiască conform Legii lui Moise. Însuși Melhisedec este un rege al preoților, al cărui nume înseamnă "Împăratul neprihănirii". El apare în Cartea Genezei.În tradiția romano-catolică, preoții sunt hirotoniți la ordinul lui Melchisedec, formând o continuitate cu începutul călătoriei lui Avram în credință, când Avram prezintă Melhisedec cu o zecime și primește o binecuvântare din partea împăratului preot. Epistola către Evrei în Noul Testament consideră că acest lucru face ca ordinea lui Melhisedec să fie superioară preoției lui Aaron. Aaron, fiind în coapsele lui Avraam în momentul binecuvântării sale, nu putea fi mai mare decât Melhisedec, cel care a făcut binecuvântarea.
