O legătură covalentă nepolară este un tip de legătură între doi atomi nemetalici identici, unde cei doi electroni sunt împărțiți în mod egal de fiecare atom. Este diferită de o legătură covalentă polară, prin implicarea electronilor împărțit inegal și parțial transferat la unul dintre cei doi atomi.
Dacă cei doi atomi au electronegativitate egală, ei formează o legătură covalentă nepolară. Dacă electronegativitatea este doar puțin inegal, cele două formează o legătură covalentă polară, iar dacă există o mare diferență între cele două, rezultatul este o legătură ionică. Atât legăturile covalente poliare cât și cele nepolare pot apărea numai între doi atomi nemetalici, spre deosebire de legăturile ionice, care apar între un metal și un atom nemetal.
Unele elemente comune care formează legături covalente nepolar sunt iodul și oxigenul. Un atom de iod are in mod normal sapte electroni in cochilia exterioara, ceea ce inseamna ca cauta un electron care sa completeze octetul. Atunci când doi atomi de iod s-au adunat, ei se alătură apoi unei legături covalente nepolar, partajând un electron astfel încât fiecare atom să-și completeze octetul. Două molecule de oxigen se unesc într-un mod similar pentru a produce O2, dar în acest caz ele formează o legătură dublă în care fiecare atom împarte doi electroni cu celălalt.
Practic toți compușii nemetalici identici se unesc la acest tip de legătură, singurele excepții fiind hidrogenul și carbonul, care pot forma alte tipuri de legături în compușii organici.