Frecvența unui sunet este rata la care creasta valurilor atinge un anumit punct. Valurile sonore se propagă în afara sursei lor, ca o serie de comprimări și rarefaceri ale aerului înconjurător. Vârful fiecărui ciclu poate fi reprezentat ca o creastă a unui val, la fel ca și punctul scăzut sau jgheab. Frecvența cu care sosesc aceste crestături și jgheaburi dă un sunet.
Clasa de Fizică explică faptul că distanța dintre vârful unui val de sunet și celălalt este cunoscută ca perioada sunetului. O perioadă redusă corespunde unei distanțe scurte între crestăturile valurilor, în timp ce o distanță lungă între crestăturile valurilor corespunde unei perioade lungi. Perioada sunetului este astfel inversă a frecvenței sale.
Tonurile cu o perioadă redusă au o distanță scurtă între crestături și, prin urmare, undele ajung la observatorul lor rapid și cu o frecvență înaltă. Aceasta ridică tonul tonului. Undele de sunet cu frecvență joasă sunt întinse, cu o lungă perioadă de timp între ele, astfel încât crestăturile de valuri mai mici ajung la observator într-o anumită perioadă de timp. Frecvențele sonore sunt exprimate în unități de vibrații pe secundă sau Hertz, unde 1 creastă de undă pe secundă oferă o frecvență de 1 Hz.
