Discriminarea culturală se referă la excluderea, restricționarea sau ură care se adresează unei persoane sau unui grup pe baza diferențelor percepute sau reale ale valorilor și convingerilor culturale. UNESCO indică faptul că discriminarea poate fi directă sau indirecte și adesea duce la hărțuire sau negare a drepturilor fundamentale. Ura religioasă, tribalismul și rasismul sunt cele mai comune forme de discriminare culturală.
Deoarece discriminarea culturală este ilegală, persoanele și organizațiile sunt împuternicite să asigure acces egal la oportunități și servicii, cum ar fi educația, sănătatea și ocuparea forței de muncă. Potrivit de la About.com, discriminarea culturală rezultă din stereotipurile sociale și duce la relații slabe de comunicare și relații interpersonale.
UNESCO remarcă faptul că discriminarea culturală este în mod obișnuit îndreptată către minoritățile etnice din cadrul societății, organizațiilor sau instituțiilor. Potrivit Wikipedia, profilarea rasială de către ofițerii de aplicare a legii este, de asemenea, o formă de discriminare culturală. Discriminarea culturală se poate manifesta prin angajări incorecte, arderea nedreaptă sau hărțuirea sexuală. Legea privind drepturile civile a fost concepută pentru a proteja persoanele împotriva tuturor formelor de discriminare. Discriminarea culturală poate apărea, de asemenea, în politică, cum ar fi atunci când majoritatea etnică a unei națiuni guvernează mult timp, potrivit Wikipedia.
About.com notează că organizațiile implementează politici anti-discriminare și îmbrățișează diversitatea pentru a promova schimbul de idei creative în rândul angajaților și a îmbunătăți performanța. Globalizarea contribuie la creșterea diversității culturale, făcându-l important să respecte și să aprecieze oamenii din toate mediile culturale, în conformitate cu la.co.uk
