Budistul nu crede într-un Dumnezeu atotputernic, așa cum cred credincioșii tradiției religioase abrahamice. În schimb, budiștii cred că originile credinței într-un Dumnezeu atotputernic au ieșit din teamă. Budiștii aderă la învățăturile lui Buddha, pentru a se asigura că trăiesc minte și că urmează calea bunății.
Buddha, sau "cel iluminat", nu este un Dumnezeu în tradiția budistă. Era un adevărat om pe nume Siddartha Gautama. Gautama sa născut în anul 563 î.en în Nepal. La vârsta de 29 de ani, și-a dat seama că bogăția și puterea nu manifestă fericirea în sine.
Născut într-o familie regală, Gautama a căutat iluminarea în mod diferit decât predecesorii săi. A studiat meditația timp de șase ani, până când a ajuns la un loc de iluminare. El a petrecut restul vieții sale învățând calea spre iluminare adepților săi.Pentru budiști, budismul este o filosofie și un mod de viață, nu o religie. Budismul îi învață pe urmașii săi să conducă o viață morală și să mențină o conștiință critică a acțiunilor cuiva. Budiștii caută să dezvolte înțelepciunea și înțelegerea prin punerea în practică a dharmelor. Dharma se referă la căile de viață care păstrează unul în conformitate cu calea budistă. Budismul promovează pacea, iubirea și înțelegerea tuturor lucrurilor vii pentru a obține fericirea.
