Potrivit Departamentului de Geosciences al Universității de Stat din Oregon, o erupție vulcanică poate deveni violentă dacă presiunea se acumulează în interiorul vulcanului din orice motiv. O erupție explozivă este mult mai periculoasă decât un flux continuu de magmă și poate răspândi cenușă și material pirocratic pe o arie largă. Erupția din Mount Saint Helens în 1980 a fost un exemplu de manuscris de o erupție vulcanică violentă, explozivă.
În condiții normale, aerisirea de magma din interiorul unui vulcan permite unui flux constant de magmă să scape la suprafață, împiedicând acumularea de presiuni sub vulcan. Cu toate acestea, dacă acest ventil este blocat, acesta poate transforma rezervorul de magmă de mai jos într-o aragaz sub presiune, permițându-l să presurizeze la niveluri explozive. În unele cazuri, aerisirea poate fi instabilă din punct de vedere structural și se prăbușește în ea însăși, creând o priză care permite presiunea de a se acumula. În alte cazuri, compoziția magmei se poate schimba, devenind mai groasă și mai vâscoasă. Atunci când aerisirea este deosebit de îngustă, magma vâscoasă o poate opri suficient de mult pentru ca să apară un vârf de presiune.
Când presiunea se acumulează în interiorul vulcanului, în cele din urmă ajunge pe traseul de evacuare cu cea mai mică rezistență. În cele mai multe cazuri, acest lucru înseamnă că sufla orice material blochează aerisirea, dar în altele magma sub presiune poate crea o cale complet nouă la suprafață. În 1980, o erupție explozivă a suflat partea Muntelui Saint Helens, trimițând magmă și materiale piroclastice pe o suprafață mare.
