Testul pozitiv al Benedictului este rezultatul prezenței zaharurilor reducătoare. Testul pozitiv al Benedictului va determina soluția folosită în test să formeze un precipitat roșu, potrivit Colegiului Harper.
Pentru a efectua testul, o probă de soluție care urmează să fie testată este combinată pentru a face reactivul Benedict. Această soluție este apoi încălzită într-o baie de apă fierbinte timp de trei minute. Formarea unui precipitat roșu indică un test pozitiv pentru reducerea zaharurilor. În plus față de acest test, există și o soluție numită reactiv cantitativ Benedict, care determină cât de mult este zahărul reducător. Acest test va forma un precipitat alb pe un test pozitiv.
Zaharurile reducătoare care pot fi detectate de testul Benedict includ toate monozaharidele și multe dizaharide. Aceasta include lactoza și maltoza, potrivit Wikipedia. De asemenea, testul va detecta aldehidele și alfa-hidroxicetonele. Deși fructoza de ketoză nu este strict un zahăr reducător, ea poate da un test pozitiv deoarece baza reactivului Benedict îl va transforma în aldoză glucoză și manoză.
Testul Benedict este numit după chimistul american, Stanley Rossiter Benedict. Reactivul Benedict este fabricat din carbonat de sodiu anhidru, citrat de sodiu și sulfat de cupru (II) pentahidrat. Acest reactiv poate fi de asemenea utilizat în locul unei soluții Fehling, un test chimic folosit pentru a diferenția între grupările funcționale carbohidrați și cetone funcționale.
