Deși pufferfish au o vedere bună și capacitatea de a mișca fiecare ochi în mod independent, ele sunt stângace și lent. Când nu reușesc să scape de urmărire, pufferfish angajează apărarea de rezervă a capacității lor de a se umfla. Toxicitatea lor se datorează prezenței tetrodotoxinei în ficat, ovare, intestine și piele. Unele specii de pești, cum ar fi rechinii și lizoticii, par a fi imun la otravă și mănâncă pufferfish, dar la oameni, tetrodotoxina este de 1200 de ori mai letală decât cianura. Un pufferfish poartă suficientă otrăvire pentru a ucide 30 de oameni și nu există un antidot.
Ce adaptări au dezvoltat Pufferfish?
O pungă de adaptare defensivă a apărut este capacitatea de a ingera cantități mari de aer sau apă în stomacurile lor elastice, până când se extind în forme aproape sferice. Deoarece pufferii au și tibieni ascuțiți, ele sunt aproape incomode când sunt umflate. Dacă prădătorii reușesc să-i înghită, majoritatea puferelor au o adaptare ulterioară a unuia dintre cele mai letale neurotoxine din lume.
