Limitarea analizei utilității cardinale este dificultatea de a atribui valoare numerică unui concept de utilitate. Utilitatea este comparabilă pe o scară, dar nu poate fi ușor cuantificabilă. Cu alte cuvinte, utilitatea unui bun sau a unui serviciu nu poate fi măsurată pur și simplu în cifre pentru a determina valoarea sa economică.
Utilitatea este capacitatea unui bun sau serviciu de a satisface nevoile și dorințele unui consumator. Analiza utilitară cardinală încearcă să cuantifice utilitatea folosind numere cardinale. Utilitatea cardinală presupune că o singură utilitate este măsurabilă în sine. Acest lucru contrastează cu utilitatea ordinală, care susține că utilitatea este comparabilă pe o scară.
Utilitatea cardinală încearcă să efectueze calcule și să determine indicii de utilitate. Există o limitare a acestei abordări găsită în fezabilitatea alocării unei valori numerice unui singur utilitar. Un utilitar cu o valoare de patru nu este neapărat de două ori mai bun decât un utilitar cu o valoare de două, valoarea superioară înseamnă pur și simplu că este mai bună. Utilitatea nu este, de asemenea, aditiv; două utilitare, ambele cu valori de trei, nu se combină pentru a crea o valoare utilitară de șase.
Analiza ordinală a utilităților depășește limitele analizei utilității cardinale. Analiza ordinală văd utilitățile în grupuri și le comandă pe o scară. Această metodă urmărește să grupeze preferințele consumatorilor ca curbe pe un grafic, mai degrabă decât să efectueze calcule cantitative de utilitate.
