Pașii de speciație sunt izolarea reproducerii și schimbările genetice. În multe cazuri, izolarea reproductivă are loc înainte de schimbările genetice, dar se pot întâmpla simultan. În ambele cazuri, speciația are ca rezultat o specie nouă care nu poate să se reproducă cu specia de origine.
Există trei tipuri de specie: specia alopatrică, specia parapatrică și specia simpatică. Specia allopatrică apare atunci când barierele geografice separă o populație. În acest caz, cele două grupuri nu se pot intercala deoarece nu sunt în contact și fiecare trece prin modificări genetice care le fac incompatibile cu cealaltă sub-populație.
Specia parapatrică nu are loc din cauza izolației geografice a unei sub-populații, ci din cauza unei schimbări comportamentale a unei sub-populații, astfel încât să umple o nișă ecologică diferită. Un exemplu este un grup mic specializat într-o altă specie de pradă decât populația mai mare. Acest lucru poate duce la schimbări evolutive ale izolației reproductive care formează o specie nouă.
Specia simpatică este un caz în care o sub-populație suferă o schimbare genetică în același timp în care devine izolată reproductiv. În acest caz, sub-populația poate ocupa aceeași nișă, în aceeași locație, cu populația inițială. Un exemplu este o specie de iarbă de sare de mare care provine din încrucișarea dintre iarba de sare marină americană și iarba de sare europeană, dar este incompatibilă cu oricare dintre speciile părinte.
