În primul rând, ATP descompune glucoza de carbon în acizi piruvitici. Cuplul de acizi piruvieni cuplează cu adenozina în ATP, care este o coenzimă desemnată în acest scop. Când se produce cuplarea, se eliberează niște dioxid de carbon.
Următorul pas este ciclul Krebs, care se întâmplă în interiorul mitocondriilor celulei. Bioxidul de carbon se leagă cu o moleculă de oxalacetat în mitocondrii. Acest lucru face ca carbonul să se descompună și să elibereze mai multă energie, electroni și dioxid de carbon. Oxalacetat este completat la sfârșit, astfel încât să se poată lega cu mai multe molecule de carbon.
Următoarea etapă implică fosforarea oxidativă, în care electronii din faza Krebs se mișcă în jurul mitocondriilor și forțează ionii pozitivi să părăsească membrana. O chemiosmoză apare în acest moment, deoarece ionii care au fost forțați se întorc prin membrană și generează mai multă energie ATP prin aceste mișcări. La sfarsitul ciclului, mitocondriile au creat mai mult ATP decat a fost prezent la inceput in plus fata de moleculele de dioxid de carbon si de apa.
