Agenția SUA pentru Substanțe Toxice & Registrul de boli, ATSDR, afirmă că cazurile ușoare de inhalare a amoniacului au ca rezultat tuse și iritarea nasului, a ochilor și a gâtului. Expunerea severă la amoniac gazos poate duce la arsuri chimice la pasajele nazale, la ochi și la căile respiratorii.
Potrivit ATSDR, contactul prelungit cu amoniacul declanșează umflarea și îngustarea gâtului și a căilor respiratorii ale plămânilor. Umflarea severă poate împiedica plămânii să facă respirația dificilă sau imposibilă. Contactul prelungit cu concentrații mari de amoniac pune de asemenea o persoană la risc de orbire temporară sau permanentă, boală pulmonară și chiar moarte.
ATSDR afirmă că efectele nocive ale amoniacului sunt rezultatul reacției sale cu umiditatea. Când amoniacul intră în contact cu membranele mucoase din țesuturile corporale, cum ar fi ochii și gâtul, formează o soluție alcalină caustică cunoscută sub numele de hidrat de amoniu. Acest lucru duce la arsuri chimice la țesuturile expuse. Mirosul mirositor de amoniac servește ca o avertizare clară a prezenței sale și are loc în concentrații de până la 5 părți per milion, care nu prezintă un risc pentru sănătate. Atunci când lucrați în jurul substanțelor chimice pe bază de amoniac, cum ar fi produsele de curățat și îngrășămintele de uz casnic, o persoană trebuie să asigure o ventilație amplă în zonă, să poarte îmbrăcăminte de protecție și să părăsească zona afectată dacă apare iritație.
