Resursele neregenerabile, cum ar fi apa subterană sau combustibilii fosili, sunt resurse utilizate la o rată mai mare decât rata la care pot fi refăcute într-un interval de timp uman. Cărbunelui, de exemplu, este creat doar în anumite condiții, și este nevoie de milioane de ani pentru a obține o formă utilă pentru generarea de energie.
Uleiul este similar cu cărbunele prin faptul că este format din depozite de materie organică, ținute în condiții anaerobe sau fără oxigen, pentru perioade foarte lungi de timp. Depozitele de petrol fie nu sunt stabilite în epoca modernă, fie sunt stabilite la o rată atât de lentă încât consumul uman depășește cu mult capacitatea mediului de a umple aprovizionarea.
Alte resurse neregenerabile se reîncarcă într-un timp mai scurt decât petrolul sau cărbunele, dar sunt încă considerate nerentabile deoarece consumul uman este suficient de ridicat pentru a impune o scurgere netă în ciuda reîncărcării mai rapide. Acviferele subterane se încadrează în această categorie, deoarece habitatele umane extrag de obicei apa din surse naturale mai repede decât ploaia și scurgerile pot să o umple.
Energia eoliană și solară, precum și lemnul gestionat într-o manieră durabilă, sunt considerate resurse regenerabile. Acest lucru se datorează în parte ratelor ridicate de reîncărcare și nivelurilor scăzute de exploatare.
