Tragedia lui Sofocle "Antigone" conține o ironie dramatică, cu decizia lui Creon de a înmormi unul dintre frații lui Antigone cu onoare, dar nu cu cealaltă și cu hotărârea și puterea lui Antigone, în contrast cu viziunea personajelor despre femei ca fiind slabă. În plus, dialogul lui Creon este adesea plin de ironie verbală care rezultă din lipsa de conștientizare a adevărului, care contrastează cu cunoștințele cititorului.
Pe măsură ce piesa se deschide, Antigone este foarte conștientă de ironia implicată în faptul că Creon a decretat că unul dintre fratele ei va fi înmormântat un erou, în timp ce celălalt frate este lăsat să putrezească din motive politice. Acest lucru creează o ironie dramatică mai mare atunci când Antigone, considerată a fi slabă pentru că este o femeie, arată mai multă putere morală decât bărbații din jurul ei, făcând jurământul de a-și îngropa pe sora fratelui Polyneices.
Decizia lui Antigone de a-și îngropa fratele provoacă o altă ironie dramatică când Creon declară răzbunarea împotriva celor care au îndrăznit să-i îngroape pe Polineici împotriva ordinelor sale. Ironia se datorează faptului că spectatorul este conștient de faptul că Antigone a fost responsabil de înmormântare, în timp ce Creon nu știe.
Ironia verbală a lui Creon continuă atunci când este avertizat de un profet că Teba va fi distrusă de alegerile făcute. Creon face declarații profunde împotriva celor pe care le consideră "rușinoși", fără să știe că vorbește despre el însuși. Creon explică în continuare despre slăbiciunea femeilor, fără a fi conștienți de faptul că Antigone, o femeie, a cauzat căderea orașului.
