În timp ce posedă o serie de adaptări care îi permit să supraviețuiască în habitatele lor marine, cea mai importantă adaptare a urchinelor marine este stratul lor de protecție al coloanei. În plus, urchinii de mare au guri puternic modificate, compus din cinci plăci osoase, care le permit să alungă alge de pe roci și corali. În timp ce adesea solitari, acvariile de mare formează uneori agregări mari, care ajută la protejarea nevertebratelor de prădători.
Spinele de urchini sunt cruciale pentru supraviețuirea lor. Nu se pot înota sau se târăsc repede, urchinii de mare ar fi o pradă ușoară pentru crabi, pești mari și rechini. Cu toate acestea, spinii asigură o protecție foarte eficientă pentru acești erbivori pașnici. Când o umbra trece printr-un urchin de mare, urchinul își bate țepi, ceea ce este probabil o adaptare concepută pentru a descuraja un prădător ascuns.
Spinele de acvariu de mare sunt foarte sensibile la atingere si substante chimice din apa. În cazul în care spinii ating ceva ascuțit, toți se vor întoarce și vor îndrepta în acea direcție. Acvariii de mare își folosesc spinii pentru a purta depresiuni în roci, ceea ce le oferă un loc protejat pentru a se ascunde. Acest lucru deseori erodează spikele, dar din moment ce acestea cresc în viața urchinului, acest lucru nu provoacă multe probleme.
Oamenii de stiinta suspecteaza ca urnele de mare cresc pe tot parcursul vietii, dar acest lucru este greu de stabilit cu animalele libere.
