Evangheliile lui Matei, Marcu și Luca formează evangheliile sinoptice, deoarece ele conțin aceleași povești cu formulare similare, spre deosebire de Evanghelia lui Ioan, care este relativ unică. Sinopticul vine de la cuvintele grecești, "syn", care înseamnă ceva similar, și "optic", ceea ce înseamnă a vedea. Evangheliile sinoptice văd lucrurile în moduri similare și au astfel formate similare.
Scrierile lui Matei, Marcu și Luca urmează secvențe cronologice similare și conțin multe dintre aceleași cuvinte și fraze. Termenul de tradiție triplă descrie materialul obișnuit pe care îl acoperă evangheliile sinoptice. Evangheliile sinoptice includ ispita lui Isus, transfigurarea și descrierile Cinei Domnului, în timp ce evanghelia lui Ioan omite aceste conturi. Evangheliile sinoptice omit lucrarea timpurie a lui Isus în Galileea și povestea despre ridicarea lui Lazăr din morți. Sinopticele includ numai un an de slujire a lui Isus, în timp ce Ioan include patru ani.
Evangheliile sinoptice descriu mai degrabă evenimentele din viața lui Isus decât să reflecte asupra ei. Punctul de vedere în evangheliile sinoptice este unul de înțelegere progresivă, în timp ce Evanghelia lui Ioan ia în considerare întreaga viață a lui Isus, inclusiv învierea, în tot textul. Evangheliile sinoptice și motivele pentru conținutul lor similar sunt sursa dezbaterilor dintre oamenii de știință. Unii susțin că Evangheliile sinoptice, în ciuda faptului că au un procent ridicat de conținut verbatim, sunt toate opere independente și nu sunt extrase dintr-o sursă comună, dovedind că autorii aveau îndrumarea Duhului Sfânt. Alții susțin că vin din surse similare, tradiții orale sau chiar o altă Evanghelie pierdută.
