Soluțiile tampon joacă un rol important în funcțiile biochimice. Deoarece tampoanele rezistă modificărilor nivelurilor de pH, ele sunt utilizate pentru a regla funcțiile biologice care apar numai la anumite niveluri de pH. Tampoanele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a stoca compuși care ar denatura în soluții mai acide sau bazice.
O soluție tampon este o soluție care constă fie dintr-un acid slab și din baza lui conjugată, fie dintr-o bază slabă și din acidul său conjugat. Acizii sau bazele conjugate sunt tipice sărurile respective ale bazei slabe sau ale acidului. Soluțiile tampon pot rezista la modificări ale pH-ului, deoarece soluțiile slabe de acid sau bază și de conjugat de sare permit soluției să neutralizeze orice schimbare într-un domeniu specific care variază între tampoane specifice. Dacă pH-ul este schimbat dramatic, o soluție tampon poate începe să nu reușească să stabilizeze nivelul pH-ului.
Procesele biochimice sunt ușor afectate de nivelurile pH-ului și se desfășoară numai în intervale variate de îngust. Un tampon poate ajuta cu acest lucru prin rectificarea oricăror modificări cauzate de reacțiile biochimice sau prin adăugarea de substanțe chimice. Cele mai frecvente sisteme tampon din corpul uman sunt sistemul tampon fosfat, sistemul tampon bicarbonat și sistemul tampon proteic.
