Streptomicina este clasificată ca un antibiotic aminoglicozid care acționează prin oprirea producției de proteine importante pe care bacteriile trebuie să le supraviețuiască. Se utilizează pentru tratarea infecțiilor cum ar fi tuberculoza, ciuma, tularemia și alte infecții care implică inima , sistemul respirator și tractul urinar.
Streptomicina se administrează, de obicei, sub formă de injecție la un cabinet de medic, o clinică sau un spital. Locul de injectare preferat pentru adulți este mijlocul coapsei sau zona superioară a feselor, locurile fiind alternate pentru fiecare injecție. Cel mai bine este să utilizați streptomicină pentru întreaga durată a tratamentului, chiar dacă simptomele se îmbunătățesc. Oprirea în scurt timp a streptomicinei poate duce la o infecție recurentă sau poate provoca rezistența bacteriilor la streptomicină.Reacțiile adverse frecvente ale tratamentului cu streptomicină includ greață, vărsături, vertij, erupție cutanată și febră. Streptomicina poate provoca, de asemenea, senzații anormale la nivelul pielii din jurul feței. Contactarea unui medic este recomandată în cazul în care aceste reacții adverse sunt severe sau persistente. Reacții adverse mai grave, cum ar fi urticarie, dificultăți de respirație, senzație de apăsare toracică și umflarea feței, buzelor sau gurii, necesită îngrijire medicală imediată. Alte reacții adverse grave includ scăderea urinării, pierderea auzului, probleme de echilibru, sunete în urechi și iritații sau descărcări ale vaginului.
