Legea privind securitatea națională a fost o reformă influentă făcută grupurilor străine și militare ale Statelor Unite care au servit drept bază majoră pentru politicile militare și externe. De asemenea, a fost responsabilă de formarea Inteligenței Centrale Agenție, cunoscută sub numele de CIA.
Legea privind securitatea națională a fost adoptată ca o strategie defensivă din cauza amenințărilor cu care se confruntă Statele Unite în timpul Războiului Rece. Președintele Harry Truman a fost responsabil de semnarea lui în acțiune. Actul a dus la crearea mai multor grupuri care au servit la organizarea și gestionarea mai eficientă a problemelor externe și militare.
Consiliul Național de Securitate a fost creat pentru a gestiona problemele de securitate cu care se confruntă națiunea și a inclus oficialități importante precum Președintele, Secretarul Apărării și Secretarul de Stat. Legea privind securitatea națională a dus la îmbinarea Departamentului Naval și a Departamentului de Război al militarilor în Departamentul Apărării, care a fost responsabilă de gestionarea armatei în expansiune. Secretarul Apărării a creat apoi Forța Aeriană. Agenția Centrală de Informații a fost formată din Biroul de Servicii Strategice, iar funcțiile sale includ operațiuni ascunse și colectarea de informații despre țările străine. În cadrul acestor noi agenții, afacerile militare, externe și de informații au fost mai ușor de gestionat și ar putea funcționa cu mult mai multă eficiență.
