Impactul final al Revoluției Industriale a fost formarea unui stat de reglementare fără precedent menit să protejeze lucrătorii și consumatorii. Producția mecanizată a adus imense consecințe pentru muncă, plasând viața și mijloacele de trai ale muncitorilor de proprietari ai fabricilor. Consumatorii au devenit expuși la produse dăunătoare, de calitate scăzută. Pentru a remedia aceste consecințe ale industrializării, guvernul a adoptat o serie de reforme profunde.
Revoluția industrială a schimbat permanent relația dintre muncitor, angajator și guvern. Lucrătorii din fabrici au lucrat în situații extrem de periculoase și au efectuat sarcini repetitive, necrezătoare, care erau foarte diferite de forța de muncă calificată tipică lucrătorilor înainte de Revoluția Industrială. În ciuda acestor schimbări în mediul de muncă, angajatorii au avut o atitudine depășită față de muncă. Ei au plătit lucrătorilor doar minimul minim de subzistență, au angajat zeci de copii și au refuzat să compenseze lucrătorii răniți la locul de muncă. Guvernele au răspuns cu legi salariale minime, legi privind munca copiilor, cerințe de siguranță, compensații pentru prejudiciu și cerințe privind pensiile. Lucrătorii au luptat și pentru interesele lor prin formarea forței de muncă și a sindicatelor.Producătorii de alimente au ambalat produsele lor în medii extrem de nesanitare. Mâncarea putredă, animalele și deșeurile animale și chiar părțile corpului uman au ajuns în alimentație. Guvernul a adoptat legi care reglementează practicile de procesare a alimentelor și instituie inspecții.
Revoluția industrială a permis anumitor oameni să adune mari averi și să construiască corporații monopoliste. Industriași precum Andrew Carnegie și John D. Rockefeller au dominat domeniile lor. Ca modalitate de limitare a efectelor negative ale monopolului, guvernul a adoptat legi antitrust, mult mai mult decât înfrângerea magnaților.
