O scară aleică ajută personalul medico-legale să compare ADN-ul dintre probele de referință și de referință. Ca un fel de riglă, aceste scări măsoară lungimea fragmentelor. Scopul general este de a exclude sau de a confirma un meci dintr-un eșantion de dovezi.
Cercetătorii se uită la date de la mai multe sute de oameni înainte de a construi scări alelice, care arată cu adevărat cele mai comune alele în fiecare punct. Alelele în anumite locuri variază semnificativ de la o persoană la alta. În timpul testării, microvariatele apar frecvent, reprezentând o repetare incompletă pentru o alelă.
Atunci când cercetătorii de medicină legistă analizează eșantioane, o denumire de 14 alele indică faptul că există 14 meciuri pe fragment. O denumire de 12.2 înseamnă că există 12 repetări și două baze suplimentare. O alelă reprezintă trăsăturile unei copii a unei anumite gene sau o copie a unei locații stabilite pe un cromozom.
În cazurile în care alelele nu oferă o potrivire, ele pot fi noi pentru caracterizare. Dacă se întâmplă acest lucru, reluarea eșantionului înainte de efectuarea unei noi caracterizări este preferabilă din cauza prevalenței falsurilor pozitive. Numărul de eșantioane executate pentru a stabili setul existent de scări este suficient de ridicat pentru a justifica încrederea în concluziile cel puțin până când tehnicianul poate rula un alt set.
