Plicul nucleului înconjoară și protejează ADN-ul celulei eucariote și nucleoplasma din jurul acesteia. Membrana este formată din două straturi cu un spațiu îngust între ele. Suprafața plicului este acoperită cu găuri mici care permit fluxul liber de molecule mici, cum ar fi apa și ATP, regulând în același timp trecerea ARN-ului mesager și a diferitelor proteine.
Stratul exterior al invelișului nuclear este învecinat cu reticulul endoplasmatic. Această structură acționează ca o bandă transportoare pentru a transporta aminoacizi de-a lungul timpului acestea sunt asamblate în proteine. Structura perforată a membranei nucleare sugerează că transportul molecular pe întreaga barieră este important pentru stadiile incipiente ale sintezei proteinelor.În timpul diviziunii celulare, plicul nuclear suferă o creștere dramatică a suprafeței sale și a numărului de pori din membrana sa. Eucariotele simple, cum ar fi drojdia, se împart fără a perturba integritatea suprafeței plicului. În eucariotele mai complexe, cum ar fi plantele și animalele, plicul nucleului suferă o perturbare severă care lasă cromozomii pe care îi conține expuși pe parcursul tranziției. După divizare, membrana se reasambrează fie prin reunirea fragmentelor întrerupte pentru a reforma structura principală, fie prin regruparea de la reticulul endoplasmatic atașat.
