Faza normală a magneziului este solidă. Fiecare element din tabelul periodic poate fi găsit într-una din cele trei faze sau stări de bază la temperatura camerei, numită fază normală. Aceste faze sunt: solid, lichid și gaz.
O a patra fază definită recent este denumită faza de plasmă. Potrivit NASA, căldura necesară pentru a muta un element în această fază este similară cu cea găsită pe Soare sau în timpul reintrării în atmosfera Pământului.
Când magneziul este încălzit la 1,202 grade Fahrenheit, acesta se mută în faza lichidă. Când este încălzit la 1.994 grade Fahrenheit, devine gaz.
Magneziul este un metal cu un număr atomic de 12 și o greutate atomică de 24.3050. Produce o lumină albă strălucitoare atunci când este arsă, făcându-l util în producerea de rachete, becuri și pirotehnice. Este cel de-al optulea element cel mai răspândit din univers. În interiorul crustei pământului, este al șaptelea element cel mai abundent. Magneziul nu apare în mod natural pe cont propriu. Acesta se găsește întotdeauna în compuși, cum ar fi oxid de magneziu sau magneziu, și sulfat de magneziu hidratat sau sare Epsom.
În 1808, chimistul englez Sir Humphrey Davy a fost primul care a izolat magneziul prin procesul de electroliză pe un compus care conține oxid de magneziu și oxid de mercur.
Aliajele de magneziu-aluminiu sunt folosite adesea în structuri care necesită metale puternice, dar ușoare, precum avioane, baze de roți, rachete și rachete. Oxidul de magneziu, când este combinat cu apă, formează hidroxid de magneziu, cunoscut mai mult ca lapte de magneziu și utilizat ca un antiacid sau laxativ.
