Abordarea pozitivă a lui Comte față de sociologie insistă asupra faptului că toate interpretările pot fi dovedite și verificate exclusiv prin senzația fizică. Din această perspectivă, structurile sociale devin rigide și absolute în contextul în care toate regulile stabilite de o autoritate trebuie să fie validate datorită moștenirii lor din mandatele existente. Sociologia interpretativă contestă pozitivismul prin faptul că analizează factorii cauzelor imateriale care nu pot fi determinați prin împrejurimile materiale și investește interesul subiectiv în eforturile de colaborare din cadrul societăților.
Interpretivismul consideră, de asemenea, elemente ale mediilor fizice ca surse de cunoaștere care pot depăși sferele materiale și imateriale ale ființei, concentrându-se asupra rolului individual al fiecărui element în circumstanțe colective. Teoriile pozitiviste susțin că toate interpretările realității sunt întemeiate într-un cadru pur obiectiv, fără a pune sub semnul întrebării principiile valorii morale. În acest sens, pozitivismul încearcă să explice modul în care oamenii operează în cadrul societăților lor, în timp ce interpretivismul încearcă să înțeleagă de ce oamenii și societățile lor operează în modul în care acționează.