Deoarece electronii nu sunt nici creați, nici distruși într-o reacție chimică, este imposibil să existe oxidare fără ca un alt reactant să fie supus reducerii. Acest tip de reacții se numesc reacții redox. În aceste reacții, reactantul care câștigă electronii este denumit agent de oxidare, în timp ce reactantul care pierde electroni se numește agentul reducător. Un exemplu de reacție redox este atunci când cuprul este încălzit peste o flacără, întorcându-și suprafața neagră pe măsură ce se oxidează cu oxigen pentru a deveni oxid de cupru. Cuprul acționează ca agent reducător, renunțând la electronii moleculei de oxigen, care acționează ca agent de oxidare. Metalele sunt în mod obișnuit agenți reducători deoarece, în timpul reacțiilor, pierd electroni și devin încărcați pozitiv. Înainte de descoperirea electronilor, termenul "oxidare" a fost folosit pentru a descrie reacțiile dintre un element și oxigen, iar reducerea, care conține tulpina latină pentru a "conduce înapoi", a fost utilizată pentru a descrie reacția inversă.
Care este diferența dintre oxidare și reducere?
Reacțiile de oxidare apar atunci când reactantul pierde electroni și poate implica adăugarea de oxigen sau pierderea de hidrogen, în timp ce reacțiile de reducere apar atunci când reactantul câștigă electroni și poate implica pierderea de oxigen sau adăugarea de hidrogen. În oxidare, atomul sau molecula devine încărcată mai pozitiv, în timp ce în reducere, molecula devine încărcată mai negativ.
