Enciclopedia de filosofie Stanford explică faptul că naționalismul este un spirit de afinitate intensă pentru națiunea cuiva, care este o unitate etnică și culturală. Naționalismul subliniază valoarea tradițiilor, a practicilor, a obiceiurilor, a instituțiilor, a limbii și a istoriei națiunii, care deseori românizează aceste elemente și subminează imperfecțiunile. În contextul istoriei, naționalismul este adesea folosit pentru a caracteriza zelul care a provocat națiunile Europei să se angajeze în cele două războaie mondiale.
Segmentarea gradului văzut în epoca războiului civil America este rară printre cele mai multe națiuni, deoarece națiunea este, de obicei, o singură entitate culturală. Astfel, unitățile politice mai mici, precum orașele, nu au suficientă independență culturală pentru a inspira o credință mai puternică decât loialitatea față de națiune. Deoarece Statele Unite erau o uniune a statelor autonome cu propria lor identitate, poporul american, înainte de războiul civil, nu avea o identitate națională puternică și avea tendința de a-și așeza credincioșia față de propriul lor stat, mai presus de loialitatea față de țară.
