Cunoașterea sintactică implică modul în care cuvinte sunt asamblate și propozițiile sunt construite într-o anumită limbă, în timp ce cunoașterea semantică implică semnificația găsită din textul actual, simbolurile și semnele înseși. Cunoașterea sintactică variază între limbi deoarece există diferite reguli sintactice cu privire la modul de utilizare a cuvintelor pentru a crea propoziții în diferite limbi.
Profesorii încep să învețe structura tezei mai devreme prin citirea la copii și prin modelarea construcției de propoziții atunci când vorbesc. Este important ca profesorii să folosească structura propozițiilor corecte în clasă cât mai curând la grădiniță și la grădiniță, astfel încât copiii să poată începe să-și creeze propriile propoziții care să urmeze structura propozițiilor corecte. Atunci când profesorii modelează structura tezei, îi ajută pe copii să învețe cum să citească, deoarece se familiarizează cu modul în care sunt folosite cuvintele în limba lor.
În timp ce elevii îmbătrânesc, încep să învețe ceea ce se numește "pragmatică", care este studiul modului în care oamenii aleg ce doresc să scrie sau să vorbească pe baza unei multitudini de opțiuni. Aceasta privește contextul și conotația, precum și stilul individual. Profesorii pot, de asemenea, să demonstreze studenților că utilizarea indicilor de context poate duce la înțelegerea unui anumit cuvânt pe care elevul probabil că nu l-ar fi înțeles mai devreme.
