Ce este o analiză a parabolei fiului risipitor?

Scopul lui Isus în a spune parabola fiului risipitor a fost să demonstreze voința lui Dumnezeu de a accepta păcătoșii care admit erorile lor și arată semne de pocăință. Acceptarea tatălui este în contrast cu resentimentul fratelui mai mare pentru a arăta diferența dintre atitudinea lui Isus și cea a fariseilor față de pocăință.

Pilda începe cu fiul care cere moștenirea sa, o cerere care a fost considerată necorespunzătoare. Cu toate acestea, tatăl acceptă și îi permite fiului să plece, demonstrând voința liberă pe care Dumnezeu a dat-o păcătoșilor. Fiul sfârșește prin a risipi moștenirea și își găsește dorința de mâncare de porc datorită sărăciei sale; această secvență simbolizează ideea deseori susținută de Isus că distanța de la Dumnezeu nu îmbunătățește viața unei persoane.

Fiul risipitor se reflectă asupra acestei chestiuni și recunoaște greșeala de a părăsi gospodăria. Se întoarce și cere iertare de la tatăl său, oferindu-i să devină servitorul tatălui; aceasta simbolizează pocăința păcătosului. Tatăl, care îl aștepta pe fiul său să se întoarcă, îl primește înapoi necondiționat la sosirea lui. Aceasta arată că Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătosului și îl acceptă cu bucurie pe pocăința lui.

Cel mai vechi fiu, folosit de Isus pentru a reprezenta fariseii și cărturarii, este supărat pe întoarcerea fiului risipitor. Tatăl încearcă să raționeze cu el, dar fratele mai mare se plânge că fratele său mai mic este răsplătit pentru că a plecat. În mod similar, fariseii s-au enervat că Isus a iertat și a oferit mântuirea păcătoșilor. Tatăl încheie pilda exprimându-și entuziasmul față de întoarcerea fiului risipitor, subliniind în continuare fericirea lui Dumnezeu atunci când primește un păcătos.