În valuri, creasta apare ca cel mai înalt punct, în timp ce jgheabul este cel mai mic, formând o baie sau vale în mișcarea valului. Creasta, numită și vârful, formează înălțimea maximă a fiecărei valuri, incluzând unde de apă, undele radio și undele electrice. Distanța și înălțimea dintre jgheab și creastă variază în funcție de tipul de val și de condițiile locale, cum ar fi viteza și direcția vântului.
Creasta se ridică deasupra nivelului de apă liniară, care la rândul ei determină înălțimea valurilor. În mod similar, oamenii de știință măsoară distanța jgheabului ca cel mai mic punct în comparație cu nivelul apei stătătoare sau linia de echilibru. Valurile formează din mai multe surse, ceea ce influențează înălțimea și lungimea undelor. Valurile de apă provin din mișcarea ambarcațiunilor și a curenților, dar apar în primul rând din forța vânturilor. Viteza și direcția vântului, numită preluare, face ca apa să crească. Înălțimea valurilor depinde de acești factori, în timp ce lungimea și distanța valurilor depind de durata, puterea și frecvența rafalelor de vânt. Valoarea de undă se referă la cea mai mare distanță orizontală dintre două valuri, care măsoară din crestături sau jgheaburi. Valoarea și lungimea valurilor determină frecvența undelor, care identifică timpul scurs între fiecare val care trece peste un punct fix fix.
