Definiția medicală a surzeniei juridice este de 66 până la 85 de decibeli de pierdere a auzului. Pe scara de grade a pierderii auzului, aceasta este considerată severă. Orice peste 85 de decibeli de pierdere a auzului este considerat profund. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din S.U.A., numai aceia ale căror tulburări de auz le împiedică capacitatea de a înțelege limbajul și limbajul sunt considerate a avea un anumit nivel de surditate.
Cei care sunt considerați surzi în mod legal au dificultăți extreme în înțelegerea discursului, chiar și cu ajutorul asistenței auditive. La nivelul profund, aparatele auditive nu sunt susceptibile de a contribui la o îmbunătățire semnificativă a abilității de a auzi. Se estimează că până la o cincime din populația americană avea pierderi de auz suficient de severe încât împiedica abilitatea de a comunica. Deși starea legală a surzilor este asociată cu clasificarea medicală ca surdă, există și factori sociali și psihologici care iau în considerare nivelul pierderii auzului. Percepția culturală a calității audientei poate duce la clasificarea unui individ ca surd din perspectivă sociologică, chiar dacă persoana nu a fost diagnosticată ca fiind surdă clinic. Același lucru este valabil și pentru psihologia individuală. Este posibil ca indivizii să devină convinși că sunt surzi, chiar dacă dovezile medicale sugerează altfel.
