Conceptul de selecție naturală afirmă că competiția pentru resurse limitate între o specie cu trăsături variate are ca rezultat un câștigător și un ratat, câștigătorul având o șansă mai mare de a supraviețui și de a reproduce descendenții cu trăsături asemănătoare. În timp, trăsăturile avantajoase devin predominante în specie.
Existența variațiilor în cadrul unei specii începe procesul de selecție naturală. Variația poate avea fie aspect, fie comportament. Abilitatea unei variații de a fi moștenită de descendenți este esențială pentru conceptul de selecție naturală. Pentru a influența generațiile viitoare în timp, variația trebuie să poată fi transmisă sau nu este un factor în determinarea trăsăturilor viitoare ale speciei.
Trăsătura variabilă trebuie să ofere organismului un avantaj în căutarea resurselor în mediul său, pentru ca selecția naturală să fie în favoarea sa. Trăsăturile avantajoase sunt adesea reținute în speciile de-a lungul timpului, permițând organismului să se adapteze într-un mod favorabil condițiilor locale.
Charles Darwin a dezvoltat conceptul de selecție naturală ca rezultat al observațiilor sale ca naturalist într-un voiaj în jurul Insulelor Galapagos. În timpul călătoriei sale, el a remarcat efectele izolației mediului asupra diferiților locuitori ai fiecărei insule.
