Care au fost efectele războaielor latino-americane pentru independență?

Cel mai mare impact al războaielor latino-americane asupra independenței a fost eliberarea de guvernarea spaniolă și suveranitatea națională pentru fostele colonii spaniole din America Latină, inclusiv țările cunoscute sub denumirea de Venezuela, Columbia, Bolivia, Ecuador, Argentina, Paraguay, Chile, Uruguay și Peru. Aceste războaie pentru independență au fost, în mare parte, eforturi independente, care au avut loc prin mișcări revoluționare separate în fiecare teritoriu spaniol latino-american, deși făceau parte dintr-un spirit global de revoluție, în națiuni europene, cum ar fi Franța, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Aceste eforturi revoluționare au avut succes în parte datorită slăbicirii autorității centrale spaniole după ce Franța a invadat Spania în 1808.

Când Franța a invadat Spania în 1808, Napoleon Bonaparte la detronat pe regele Ferdinand, ducând la slăbirea puterii spaniole și punând bazele revoluțiilor reușite în America Latină. Cu toate acestea, Mexicul a fost primul teritoriu care sa revoltat împotriva spaniolilor în 1811, iar acele eforturi inițiale au fost nereușite. Acest lucru a dat naștere mai multor încercări revoluționare nereușite în America Latină; prima luptă reușită pentru independență împotriva Spaniei a avut loc în 1817, când revoluționarii chilieni au câștigat cu succes independența. Această victorie a dat naștere unui efect de domino, guvernarea spaniolă urmând să cadă pe un teritoriu cunoscut sub numele de Grande Colombia, care în cele din urmă sa separat în Venezuela, Columbia și Ecuador.