Dimensiunea atomică crește pe măsură ce vă deplasați de la stânga la dreapta într-o perioadă. Tabelul periodic al elementelor furnizează informații despre dimensiunea atomică sub forma numărului atomic și a greutății atomice.
Numărul atomic al unui element este situat în colțul din stânga sus al pătratului elementului de pe tabelul periodic. Numărul atomic indică numărul de protoni din nucleul sau centrul unui atom. Numărul de protoni este factorul care face ca fiecare element să fie ceea ce este. Nucleul unui atom poate conține și neutroni. Atomii cu același număr de protoni, dar cu un număr diferit de neutroni, sunt izotopi ai aceluiași element. Greutatea atomică, găsită la baza fiecărui pătrat de pe masă, indică greutatea medie a unui atom și a izotopilor acestuia.
Tabelul periodic este organizat atât de perioade, cât și de grupuri, primul fiind rândurile orizontale, iar cel din urmă coloanele verticale. Perioadele indică cel mai mare nivel de energie neașteptat pe care îl pot ocupa electronii elementelor incluse. Imaginați-vă că pistele, ocupate de electroni, înconjoară nucleul unui atom. Fiecare piesă sau coajă deține un anumit număr de electroni; mai mulți electroni pe care un atom le posedă mai multe cochilii conțin electroni. Perioadele din tabelul periodic arată câte cochilii conțin electroni. De exemplu, hidrogenul și heliul ocupă prima perioadă a tabelului periodic. Ambele elemente conțin electroni într-o singură coajă.
Grupurile se ocupă de electronii de valență ai atomilor. Acești electroni se află în cochilia exterioară. Hidrogenul și heliul au în același timp o cochilie care conține electroni. Hidrogenul posedă un singur electron în timp ce heliul conține două, deci ocupă grupuri diferite. Configurația electronilor de valență este importantă deoarece determină modul în care un element se leagă cu alte elemente. Astfel, elementele din același grup tind să reacționeze în același mod atunci când se leagă.
