Momentul unui sistem este conservat în coliziuni elastice între obiectele sistemului. Sistemul trebuie izolat, indicând faptul că acesta este lipsit de influența unei forțe externe de alterări, care afectează procesele de coliziune, cum ar fi gravitatea.
Conform legii conservării impulsului, atunci când două obiecte se ciocnesc într-un sistem izolat, suma momentei lor înainte trebuie să fie egală cu suma momentei lor ulterioare. Pierderea impulsului de către primul obiect este însoțită de un câștig egal și opus în impuls de cel de-al doilea obiect. Această conservare provine din a treia lege a lui Newton, care precizează că forța acționată de fiecare organism este însoțită de o forță de reacție egală și opusă în celălalt corp. Impulsul este definit ca impulsul pe care îl exercită fiecare corp asupra celuilalt și este produsul forței și timpului.
Dacă cele două corpuri se contactează unul pe altul în același timp în timpul unei coliziuni, aceasta trebuie să însemne că momentele lor sunt, de asemenea, egale și opuse. Momentul poate fi exprimat și ca produs al masei și al vitezei, astfel încât vitezele fiecărui corp de coliziune după coliziune pot fi determinate dacă sunt cunoscute masele lor. Pentru coliziunile neliniare, aceasta implică analiza vectorială a fiecăreia dintre componentele vitezelor.
