Originile imperialismului datează din China antică și Asia de Vest; practica sa extins apoi în Orientul Mijlociu și pe națiunile mediteraneene în secolele VI-IV î.Hr. Termenul imperialism se referă la o politică, în mod obișnuit pusă în aplicare de o națiune sau de un guvern central puternic, care presupune utilizarea îndelungată a puterii, mijloace militare. Imperialismul devorează de obicei puterea în mâinile câtorva lideri și, deseori, duce la un tratament aspru al cetățenilor.
Regimul asirian, de exemplu, a folosit puterea de a inspira frică și de a asculta de la cetățeni. În schimb, regimul persan sa bucurat de o perioadă neobișnuit de lungă de mandat, datorată în mare parte tratamentului corect al persoanelor aflate în domeniul său.
