Stele îmbătrânite
Când privim stelele pentru indicii de la începutul universului, astronomii se concentrează asupra clusterelor globulare, care sunt considerate cele mai vechi stele din univers. Blocurile globulare sunt buzunare condensate de stele, cu aproximativ un milion de stele pe cluster. Clusterele globulare s-au format aproximativ în același timp, ceea ce le face o sursă sigură de îmbătrânire a altor obiecte în univers și imaginând epoca universului în sine. Pentru a descoperi ziua de naștere a Universului folosind această metodă, astronomii trebuie să înțeleagă mai întâi ciclul de viață al unei stele. Ei pot spune vârsta unei stele pe baza masei sale, care afectează și aspectul ei. Stelele cu o masă mai mare sunt mai strălucitoare decât stelele cu o masă mai mică. Ei ard, de asemenea, prin furnizarea lor de combustibil mai repede decât stele cu o masă mai mică, ceea ce înseamnă că au o durată de viață mai scurtă. Stelele cu o masă mai mare, care sunt de două ori mai mari decât soarele, de exemplu, ard prin combustibilul lor într-o perioadă de timp de aproximativ 800 de milioane de ani, în timp ce este nevoie de o stea cu o masă care este de 10 ori mai mică decât masa soarelui aproximativ 20 de milioane de ani pentru a-și epuiza alimentarea cu combustibil. Astronomii pot determina vârsta unui întreg cluster globular odată ce găsesc vârsta unei stele în acel cluster.
Hubble Constant Cealaltă metodă pe care astronomii o utilizează pentru a determina vârsta universului este prin măsurarea vitezei sale de expansiune, numită "constanta Hubble", abreviată ca H0. H0 este o măsurătoare utilizată pentru a găsi rata actuală de expansiune a universului. Folosind această măsurătoare, astronomii pot compara rata de expansiune cu Big Bang, despre care experții cred că indică nașterea universului. Există mai mulți factori variabili în această metodă de calcul, inclusiv densitatea și compoziția universului. Oamenii de știință trebuie să determine cantitatea de materie și energie obișnuită în comparație cu materia întunecată și cu energia, ceea ce îi ajută să înțeleagă compoziția universului. Obiectele care au o densitate mai mică sunt mai vechi decât obiectele cu densitate mai mare.
Instrumente și tehnologie
Astronomii au mai multe moduri de a determina factori precum densitatea și compoziția universului. În timp, constatările lor au devenit mai precise și mai fiabile odată cu apariția tehnologiei, inclusiv a calculatoarelor și a instrumentelor de modelare. Trimiterea de nave spațiale în misiuni de colectare a datelor ajută, de asemenea, oamenii de știință să adune date despre univers. O misiune lansată de NASA, numită sonda Anzotropia cu microunde Wilkinson și nava spațială Planck a Agenției Spațiale Europene, a fost capabilă să măsoare radiațiile termice de la Big Bang, care au ajutat astronomii să înțeleagă mai bine epoca universului. Pe măsură ce tehnologia continuă să se îmbunătățească, oamenii de știință speră să obțină informații mai precise pe drumul care le spune mai exact cât de vechi este universul.
