Aliajele sunt fabricate deoarece conțin proprietăți pe care metalul pur nu le au, ceea ce le face mai utile în aplicații practice. Aliajele pot avea proprietăți speciale și pot fi mai greu decât metalul original, mai conductiv la căldură sau electricitate sau mai puțin predispuse la rugină și coroziune.
Oțelul este un exemplu perfect al unui aliaj. Se face prin infuzarea fierului cu carbon. Fierul în starea inițială este puternic, dar este, de asemenea, natural fragil și ușor de rugină. Oțelul este mai greu și rezistă mai bine ruginii decât fierul.
Un exemplu de aliaj cu o proprietate specială este nitinolul, care se face prin amestecarea nichelului și titanului. Acest amestec creează un material care servește drept aliaj de memorie; dacă se îndoaie, se poate întoarce la forma originală fie prin încălzirea acesteia, fie prin trecerea unui curent electric prin el. Această proprietate este utilă pentru rame de ochelari deoarece permite o reparare ușoară dacă este îndoită.
Aliajele sunt de obicei mai greu decât metalul original, deoarece structura lor conține atomi de dimensiuni diferite, ceea ce face ca stratul atomic să fie mai greu să alunece.
Amestecarea metalelor cu alte elemente creează aliaje. Aceste elemente sunt topite în forma lor lichidă și amestecate împreună sau sunt transformate în pulbere amestecată și topită la temperaturi și presiuni ridicate.
